Cuprins
Literatura este o expresie foarte bogată și diversă. Ea cuprinde mai multe genuri literare, care sunt tipuri de literatură asemănătoare din punct de vedere structural și tematic. Aceste genuri sunt clasificate în trei categorii: textier , narațiune e dramatic .
Texte lirice care sunt caracterizate de subiectivitate și metaforă, avem sonet , a poezie , o haikai și satiră .
Texte narative : implicând construcția de povești, avem roman , a fabulă , a cronică și poveste .
Texte dramatice: care au legătură cu teatrul, există tragedie , a comedie , a tragicomedie , a farsă și auto .
| Genul literar | Subgenuri | Caracteristici |
|---|---|---|
| Lirică | Poezie | Construcție literară formată din versuri și strofe. |
| Lirică | Sonet | Poem specific cu 14 versuri, două terține și două cvartete. |
| Lirică | Haikai | Poezii scurte de origine japoneză cu reflecții profunde în câteva cuvinte. |
| Lirică | Satiră | Formă literară ironică și debusolantă, în versuri sau în proză. |
| Narațiune | Romantism | Text lung cu personaje și intriga. |
| Narațiune | Poveste | O istorie succintă și obiectivă. |
| Narațiune | Cronica | Asemănătoare povestirii scurte, cu evenimente cotidiene și un caracter jurnalistic. |
| Narațiune | Fable | Narațiune cu fantezie și simbolistică, de obicei transmisă din generație în generație. |
| Dramatic | Tragedie | Întâmplări narate tragic, cu finaluri triste. |
| Dramatic | Comedie | Explorarea umorului cu finaluri pline de speranță. |
| Dramatic | Tragicomedie | Fuziunea aspectelor comice și catastrofice. |
| Dramatic | Farsa | Text scurt și plin de umor. |
| Dramatic | Auto | Text cu tentă religioasă și moralistă. |
Genul liric
Textele din genul liric sunt poetice și aduc ca marcă subiectivitatea, evidențiind emoțiile și punctele de vedere ale autorului sau autoarei, adesea în mod simbolic și plin de metafore.
Poezii, sonete, haikais și satire Poemul este orice construcție literară formată din versuri și strofe, în timp ce sonetul este un tip specific de poem, caracterizat de 14 versuri, două terține și două cvartete.
Haikais sunt poezii scurte de origine japoneză care transmit mari reflecții în câteva cuvinte. În fine, satira este o formă literară plină de ironie și de dezmăț care poate fi scrisă în versuri sau în proză.
Sonet de separare În ea, poetul Vinícius de Moraes expune toată tristețea și inadecvarea care există într-o despărțire amoroasă.
În momentul în care un cuplu se desparte, există un mare doliu, o pierdere ireparabilă, în care trebuie să te împaci cu singurătatea și să accepți impermanența vieții. Astfel, autorul reușește să traducă în cuvinte un eveniment comun și angoasant pe care toți oamenii sunt susceptibili să îl trăiască într-o zi.
Soneto de separare (Vinícius de Moraes)
Dintr-o dată râsul s-a transformat în lacrimi
Tăcută și albă ca ceața
Și din gurile împreunate s-a făcut spumă
Și din mâinile aplatizate ieșea uimire
Dintr-o dată, calmul a devenit vânt
Că din ochi s-a stins și ultima flacără.
Și pasiunea a devenit sentiment
Și din clipa nemișcată în care s-a făcut drama
Dintr-o dată nu mai mult decât dintr-o dată
A jucat rolul celui trist care a devenit amant
Și numai din ceea ce a fost făcut fericit
Și-a făcut un prieten apropiat, un prieten îndepărtat.
Viața a devenit o aventură rătăcitoare
Dintr-o dată, nu mai mult decât dintr-o dată
A se vedea, de asemenea, acest haikai de Fanny Luíza Dupré, în care abordează inegalitatea, mizeria și suferința din copilărie.
Tremurând de frig
pe asfaltul negru al străzii
copilul plânge.
(Fanny Luíza Dupré)
Genul narativ
Genul narativ este un tip de literatură care presupune o poveste cu personaje și o narațiune. Iată care sunt romane, povestiri, cronici și fabule.
Romanele sunt texte care spun o poveste, de obicei una lungă, în care există personaje și o intrigă. Și povestirile scurte sunt tot povestiri, dar sunt succinte și aduc obiectivitate.
Cronica face și ea parte din genul narativ. Asemănătoare povestirii scurte, ea aduce de obicei evenimente cotidiene, adesea cu caracter jurnalistic.
Pe de altă parte, fabulele sunt narațiuni pline de fantezie și simbolistică, care traversează adesea generațiile.
Un roman proeminent pe scena contemporană este, de exemplu, Plugul strâmb , carte lansată în 2019 de bahianul Itamar Vieira Junior.
Povestea vorbește despre două surori care locuiesc în ținuturile din nord-estul țării și ale căror vieți se împletesc după un eveniment traumatizant.
Acesta este un roman un puternic care aduce forță, rezistență și sensibilitate în abordarea problemelor sociale. Vedeți un fragment mai jos.
Când am scos cuțitul din sacul cu haine, înfășurat într-o bucată de stofă veche, murdară, cu pete întunecate și un nod la mijloc, avea puțin peste șapte ani.
Sora mea, Belonísia, care era cu mine, era cu un an mai mică. Cu puțin timp înainte de acel eveniment, eram în curtea casei vechi și ne jucam cu păpuși făcute din știuleți de porumb recoltați cu o săptămână înainte. Profitam de paiele care se îngălbeniseră deja pentru a le îmbrăca ca pe hainele de pe știuleți. Obișnuiam să spunem că păpușile erau fiicele noastre, ale Bibianei și ale Belonísiei.
Când am observat-o pe bunica noastră îndepărtându-se de casă pe marginea curții, ne-am privit una pe alta în semn că terenul era liber, apoi ne-am spus că e timpul să descoperim ce ascundea Donana în geanta de piele, printre hainele uzate cu miros de grăsime râncedă.
(Torto Arado, de Itamar Vieira Junior)
Ca un exemplu de poveste aducem Și capul lui era plin de ele Textul scurt face parte din carte Povești de dragoste sfâșiată 1986.
În ea, autoarea prezintă dragostea și grija unei mame care se uită prin părul fiicei sale în căutarea păduchilor. Aici, o situație obișnuită (și văzută ca fiind neplăcută, căci a avea păduchi nu este ceva pozitiv) este încărcată de afecțiune.
În fiecare zi, la prima oră, mama și fiica se așezau în pragul ușii, iar când fiica își așeza capul în poala mamei sale, începea să prindă păduchi.
Degetele agile își cunoșteau sarcina. Ca și cum ar fi putut vedea, patrulau prin păr, separând șuvițe, scrutând printre șuvițe, expunând albastrul deschis al pielii. Și în alternanța ritmică a vârfurilor lor moi, căutau micii dușmani, zgâriindu-i ușor cu unghiile, într-o mângâiere de răsfăț.
Cu fața ascunsă în pânza întunecată a fustei mamei sale, cu părul revărsat pe frunte, fiica se lăsa însângerată, în timp ce masajul tobelor acelor degete părea să-i pătrundă în cap, iar căldura crescândă a dimineții îi închidea ochii.
Poate din cauza modestiei care o invada, a renunțării plăcute a celui care se supune altor degete, nu a observat nimic în acea dimineață - cu excepția, poate, a unei ușoare înțepături - când mama ei, devorând cu lăcomie reduta secretă de la ceafă, i-a ținut găselnița între degetul mare și arătător și, trăgând-o de-a lungul firului negru și lucios într-un gest de victorie, i-a extras primul gând.
Vezi si: City of Bones: rezumat, film, serial, ediții, probleme, despre Cassandra Clare(Și aveam capul plin de ele, de Marina Colasanti)
Carlos Drummond de Andrade este un nume mare în literatura braziliană și a explorat diferite tipuri de scrieri.
În cartea sa cronică Furt de Flor scriitorul din Minas Gerais povestește o "abatere" în care fură o floare dintr-o grădină și urmărește uscarea acesteia până când se ofilește complet.
Dorind să dea florii o destinație demnă, primește un răspuns nepoliticos, în disonanță cu percepția sa despre natură.
Am furat o floare din grădina aceea. Portarul blocului ațipea și am furat floarea. Am adus-o acasă și am pus-o în paharul cu apă. Am simțit repede că nu era fericită. Paharul e făcut pentru băut, iar floarea nu e făcută pentru a fi băută.
Am trecut-o la vază și am observat că mi-a mulțumit, dezvăluindu-și compoziția delicată. Câte noutăți există într-o floare, dacă o contemplăm bine. Fiind autorul furtului, îmi asumasem obligația de a o conserva. Am reînnoit apa din vază, dar floarea a devenit palidă. Mă temeam pentru viața ei. Nu avea rost să o întorc în grădină, nici să apelez la doctorul de flori. Eu o furasem, eu o văzusem murind.
Deja ofilită și cu culoarea specifică a morții, am cules-o cu drag și m-am dus să o depun în grădina în care înflorise. Portarul a fost atent și m-a certat:
- Ce idee, să vii să arunci gunoaiele din casa ta în această grădină!
(Furtul unei flori, de Carlos Drummond de Andrade)
Genul dramatic
Genul dramatic este cel care aduce o poveste pentru a fi pusă în scenă, ca în teatru. În acest tip de literatură există filiere: tragedie, comedie, tragicomedie, farsă și auto .
Aceste subgenuri au caracteristici distincte. În cazul tragediei, evenimentele povestite sunt, așa cum le spune și numele, tragice. Finalul acestor povești tinde să fie trist.
Vezi si: 7 cele mai bune lucrări de José de Alencar (cu rezumat și curiozități)În comedie, ceea ce se explorează este umorul (în general, are un final plin de speranță), iar în tragicomedie există aspecte comice și catastrofice, realizându-se o fuziune între cele două ramuri.
Farsa și autoarea erau cândva stiluri literare mai apreciate și mai proeminente, prima fiind scurtă și umoristică, iar cea de-a doua având un ton religios și moralist.
O tragedie celebră în cultura occidentală este Oedipus Rex scrisă în anul 427 î.Hr. de Sofocle, unul dintre cei mai importanți dramaturgi greci antici.
Piesa prezintă mitul lui Oedip, care, blestemat de zei, este menit să-și ucidă tatăl și să se căsătorească cu mama sa. Povestea are un final dezastruos, care se potrivește cu tragedie .
ÉDIPO - Ți-a dat copilul?
SERVO - Da, regele meu.
AEDIPO - Și pentru ce?
SERVO - Ca să o pot ucide.
AEDIPUS - O mamă a făcut așa ceva, blestemată să fie!
SERVITORUL - Așa a făcut, temându-se de teribila profeție...
AEDIPO - Ce profeție?
SERVO - Băiatul acela trebuia să-și ucidă tatăl, așa au spus...
AEDIPUS - Și atunci de ce să-l predai bătrânului acela?
SERVO - Mi-a fost milă de el, domnule! L-am rugat pe acel om să-l ducă pe pământul lui, într-o țară îndepărtată... Văd acum că l-ai salvat de la moarte, de la o soartă mai rea! Căci dacă tu ești acel copil, să știi că ești cel mai nefericit dintre oameni!
AEDIPUS - Groază! Groază! Groază! Vai! Totul era adevărat! O, lumină, să te văd pentru ultima oară! Fiu blestemat ce sunt, soț blestemat al propriei mele mame... și... criminal blestemat al propriului meu tată!
