Ioan și fasolea: rezumat și interpretare a poveștii

Ioan și vrejul de fasole este un basm foarte vechi, originar din Anglia. Prima versiune a fost publicată la începutul secolului al XIX-lea, în 1807, de Benjamin Tabart.

Cu toate acestea, narațiunea a devenit celebră în 1890, când a fost inclusă în cartea Povești englezești, a folcloristului Joseph Jacobs.

Povestea este bine cunoscută, impresionând și încântând copii și adulți de generații întregi.

Rezumat de basm

A fost odată ca niciodată un băiat pe nume Ioan, care locuia cu mama sa într-o casă modestă. Aveau puține resurse și le era foame.

Singura bogăție pe care o aveau era o vacă, dar aceasta era bătrână și nu mai dădea lapte.

Așa că mama lui João îi dă misiunea de a duce vaca în oraș pentru a o vinde la un preț bun, astfel încât să poată cumpăra mâncare în acea lună.

João pleacă cu animalul și, înainte de a ajunge în oraș, întâlnește un om foarte misterios și înțelept. Omul îi oferă niște fasole în schimbul vacii și îi spune că sunt magice.

Băiatul acceptă schimbul și se întoarce fericit acasă. Când o găsește pe mama sa, îi spune ce s-a întâmplat, dar ea se enervează foarte tare și aruncă fasolea pe fereastră. În acea seară s-au culcat flămânzi.

În dimineața următoare, când s-a trezit, Ioan s-a uitat în fața casei sale și a văzut un copac uriaș. În timpul nopții, în timp ce dormeau, fasolea a încolțit și s-a transformat într-un tulpină uriașă de fasole.

Fără să stea pe gânduri, băiatul isteț a început să se cațere pe trunchiul copacului pentru a vedea cât de departe poate ajunge. Astfel, după ce a urcat foarte sus, a ajuns într-un loc magic printre nori.

Băiatul a văzut un castel mare și s-a dus acolo. A întâlnit o doamnă care, speriată de uriașul care locuia acolo, l-a ascuns pe băiat în bucătărie.

Uriașul, care până atunci dormea, s-a trezit și a spus că simte miros de copii. Și îi plăcea să devoreze copii!

Femeia l-a pierdut pe uriaș și i-a pregătit o farfurie de mâncare. După ce s-a săturat, uriașul i-a cerut frumoasei sale găini să facă ouă de aur, a ascultat muzica harpei sale fermecate și s-a culcat la loc.

Ioan a privit uimit și, de îndată ce uriașul a adormit, a reușit să fure găina și harpa fără ca femeia să vadă și a fugit la casa lui.

La scurt timp însă, gigantul se trezește și își dă seama că a fost jefuit, îl vede pe John coborând de pe vrejul de fasole și începe să coboare și el.

Dar băiatul sosește primul și taie copacul cu un topor ascuțit, făcându-l pe uriaș să cadă de sus, izbindu-se de pământ.

Astfel, John și mama sa devin prosperi cu gâsca de aur și trăiesc fericiți până la adânci bătrâneți.

Interpretarea istoriei

Acest basm, ca toate celelalte basme, are multe elemente puternice care pot fi interpretate în mod simbolic pentru a ilustra unele comportamente și experiențe umane.

În cazul lui Ioan și vrejul de fasole, ceea ce vedem este o narațiune care vorbește despre independența și importanța desprinderii de la sânul mamei la un moment dat în viața lor.

Mama lui John, care poate fi reprezentată și de vaca care nu mai dă lapte, a încetat să-și mai "hrănească" fiul în sens psihologic.

Prin urmare, este important ca băiatul să caute noi experiențe, noi lumi și bogății Numai în acest fel, printr-o călătorie în necunoscut, este posibil să "tai cordonul ombilical" cu mama ta și să devii adult.

Prin urmare, vrejul de fasole, dobândit în poveste prin intuiția băiatului, simbolizează legătura cu o căutare în propriul său inconștient.

Uriașul reprezintă o latură a băiatului pe care acesta trebuie să o depășească: vanitatea și aroganța.

În fața acestor provocări, rămân bogățiile, adică înțelepciunea pe care băiatul a dobândit-o, ceea ce face posibilă fericirea sa.