Lumea lui Sophie: rezumat și interpretare a cărții

Lumea lui Sophia este o carte despre istoria filosofiei scrisă de norvegianul Jostein Gaarder, a cărei primă ediție a apărut în 1991, ajungând în Brazilia patru ani mai târziu.

Gaarder ne prezintă un roman de ficțiune despre o fată pe nume Sofia care, încetul cu încetul, începe să reflecteze asupra marilor mistere existențiale. Aceste întrebări îi vin prin intermediul unui profesor care o inițiază în studii filosofice.

În acest fel, autorul reușește să îmbine ficțiunea cu o scriere pedagogică asupra traiectoriei gândirii filosofice occidentale din antichitate până în contemporaneitate.

Coperți ale edițiilor de Lumea lui Sophia

Cartea, care în prima versiune are 234 de pagini în 35 de capitole, a avut un succes uriaș, fiind tradusă în peste 50 de limbi și transformată într-un film norvegian.

Rezumat al Lumea lui Sophia

Contextul poveștii

Povestea este plasată în anii '90, iar personajul principal este Sofia Amundsen, o fată de 14 ani care locuiește în Norvegia cu părinții ei.

În realitate, tatăl ei nu apare în poveste, deoarece lucrează pe nave și este mereu în călătorie, așa că fata își împarte zilele cu mama ei, Helene Amundsen.

Întrebări derutante

Când urmează să împlinească 15 ani, găsește în cutia poștală o scrisoare care conține două întrebări aparent simple: "Cine ești?" și "Care este originea lumii?".

Pornind de la aceste întrebări, Sofia începe să se gândească la lume și la existența ei și începe să primească alte corespondențe misterioase, care, în realitate, erau niște documente de la un curs de filosofie.

Cărțile poștale

În paralel cu cursul de filozofie, Sofia găsește în poștă și cărți poștale neobișnuite adresate lui Hilde Knag, o fată de 15 ani.

Acestea sunt trimise de Albert Knag, tatăl lui Hilde, care se află într-o misiune pentru ONU în Liban, iar Sofia primește sarcina de a i le înmâna lui Hilde.

Profesorul și învățăturile despre filosofie

După un moment inițial de suspans, se dezvăluie că persoana care îi trimite cursul de filosofie fetei este Alberto Knox, un profesor de filosofie de vârstă mijlocie.

Din acel moment, Sofia devine un fel de ucenică a lui Alberto, care o învață istoria filosofiei într-un mod didactic și surprinzător. Cei doi parcurg împreună traiectoria gânditorilor din perioada presocratică până la filosofii contemporani.

Profesoara se străduiește să transmită cunoștințele sale îmbrăcându-se în costume de epocă și ducându-le pe fete în scenarii care seamănă cu contextele perioadelor pe care le studiază.

Rezultatul Lumea lui Sophia

Între timp, Sofia continuă să primească scrisorile scrise de Albert Knag și încearcă să descopere, împreună cu Alberto, misterul din spatele scrisorilor.

Apoi își dau seama că sunt prinși într-o carte de filozofie pe care Albert o scrie pentru Hilde (intitulată "Lumea Sofiei") și reușesc să evadeze în timpul petrecerii de 15 ani a protagonistei.

Considerații privind Lumea lui Sophia

Lumea lui Sophia este o carte concepută ca o introducere în studiile filosofice, astfel că protagonista este o tânără care crește și care, ca orice adolescent, are dileme și îndoieli tipice vârstei sale.

Autorul folosește această resursă ca o modalitate de a se identifica cu publicul său țintă. Oricum, cartea poate fi foarte bine folosită și de adulți, deoarece aduce cunoștințe valoroase.

Alegerea numelui protagonistei are un motiv, Sofia este un cuvânt care în limba greacă înseamnă "înțelepciune". A aborda conținutul acestei opere literare înseamnă, de fapt, a parcurge toate fazele gândirii filosofice occidentale.

În carte, fiecare perioadă sau gânditor este abordat pe capitole. Astfel, avem o trecere în revistă foarte didactică a diferitelor teme. Primul se referă la mituri, în care este prezentat modul în care societățile primitive explicau evenimentele prin intermediul simbolismului și al poveștilor.

Apoi vorbește despre presocraticii, numiți "filosofi ai naturii", cei care au venit înaintea lui Socrate, unul dintre ei fiind Democrit.

De aici, cartea trece în revistă învățăturile lui Socrate, Platon, Aristotel, precum și filosofia din Evul Mediu, Renaștere, Baroc și alte perioade, dar și pe Descartes, Spinoza, Locke, Hume, Berkeley, Bjerkely, Kant, Hegel, Kierkegaard, Marx, Darwin și Freud.

Conținutul lucrării este expus pe fundalul unei povești ușoare, ceea ce face lectura mai accesibilă. Cu toate acestea, pe măsură ce cititorul avansează în capitole, i se cere mai mult de la el.

Autorul dă câteva indicii, spunând, de exemplu, că fata a avut nevoie de ceva timp pentru a înțelege un anumit concept, ceea ce poate fi înțeles ca o sugestie pentru cititor de a reciti un anumit capitol sau de a petrece mai mult timp cu un pasaj.

Fraze găsite în carte

Faptul că marea este calmă la suprafață nu înseamnă că nu se întâmplă ceva în adâncuri.

În această propoziție, se afișează ideea că, chiar dacă nu este posibil să accesăm întregul adevăr, există lucruri care se întâmplă în lume și care scapă înțelegerii și cunoașterii noastre.

Astfel, autorul folosește o metaforă, care poate fi aplicată atât pentru a căuta înțelegerea lumii, cât și a noastră.

Să rezumăm: un iepure alb este scos din pălărie. Și pentru că este un iepure foarte mare, acest truc are nevoie de miliarde de ani pentru a se întâmpla. Toți copiii se nasc chiar în vârful firelor fine de păr ale iepurelui, așa că ajung să se minuneze de imposibilitatea actului de magie la care asistă. Dar, pe măsură ce cresc, se târăsc din ce în ce mai mult înȘi rămân acolo. E atât de confortabil acolo jos, încât nu mai îndrăznesc să urce până la vârful blănii fine de acolo sus. Numai filosofii îndrăznesc să se lanseze în această călătorie la limitele limbajului și ale existenței. Unii dintre ei nu o duc la bun sfârșit, dar alții se agață strâns de blana de iepure și strigă la cei care se află acolo jos, în confortulde haină, umplându-și burțile cu mâncare și băutură.

Acesta este unul dintre cele mai cunoscute pasaje din carte. Aici, autorul aduce o altă alegorie pentru a explica importanța cultivării gândirii critice.

Gaarder aduce figura iepurelui pentru a exemplifica modul în care oamenii sfârșesc prin a se acomoda în viață, intrând în blana iepurelui și nereușind să își pună întrebări esențiale despre lume și despre existența însăși.

Ideea este de a-i provoca pe cititori să dezvolte gânduri care să le mențină entuziasmul pentru viață, așa cum probabil au avut în copilărie.

Totul depinde de tipul de lentilă pe care o folosiți pentru a vedea lucrurile.

Lentila la care se referă scriitorul este, de fapt, tipul de privire pe care o dezvoltăm atunci când examinăm anumite situații.

În carte, fetița achiziționează o pereche de ochelari roșii care o face să vadă totul în nuanțe roșiatice, astfel că își dă seama că în funcție de "lentila" pe care ne-o punem pe ochi lucrurile se modifică.

Cu alte cuvinte, în funcție de capacitatea noastră de analiză, putem percepe lucruri care până acum treceau neobservate.

Film Lumea lui Sophia

Erik Gustavson este regizorul adaptării cinematografice a romanului. Filmul a fost lansat în 1999 și a fost difuzat mai ales în Norvegia, nefiind prea mult recunoscut în alte țări.

Cu toate acestea, a fost transformat ulterior într-o miniserie și a fost difuzat la televiziunea australiană.

Actrița Silje Storstein o interpretează pe Sofia în film.

Spectacolul durează o oră și jumătate, iar din distribuție fac parte Silje Storstein, Tomas Von Brömssen și Andrine Saether.

Cine este Jostein Gaarder?

Jostein Gaarder este un scriitor, teolog și profesor de filosofie norvegian. Născut în 1952, a scris prima sa carte în 1986, dar abia în 1991 a căpătat proiecție cu Lumea lui Sophia A devenit renumit pe plan internațional.

Alte titluri importante ale autorului sunt:

• Pasărea rară (1986)
• Ziua lui Joker (1991)
• Mister de Crăciun (1992)
• Prin oglindă (1993)
• Viața e scurtă (1996)
• Povestitorul (2001)
• Fata cu portocale (2003)
• Maya (2012)