Fericirea clandestină: carte, nuvelă, rezumat și despre autor

Publicată în 1971, cartea de povestiri Fericirea clandestină Unele dintre lucrările editate fuseseră deja publicate anterior într-un ziar, altele erau compoziții inedite realizate pentru antologie.

Colecția include capodopere precum Menino a bico de pena, O ovo e a galinha și Restos de carnaval.

Despre carte

Nuvelele adunate în antologia Fericirea clandestină Unele dintre lucrările din carte au o puternică amprentă autobiografică, altele sunt compoziții care nu au nicio legătură cu viața de zi cu zi a autorului.

Colecția este destul de eterogenă, atât din punct de vedere al conținutului, cât și al formei. Unele lucrări se ocupă de copilărie, altele de singurătate, altele ezită în fața unor dileme existențiale. În ceea ce privește lungimea, nu există un tipar, unele narațiuni sunt scurte, altele sunt lungi.

Povești prezente în carte în ordinea apariției

1. Fericire clandestină
2. O prietenie sinceră
3. Miopie progresivă
4. Resturi de carnaval
5. Marele turneu
6. Mănâncă, fiule.
7. Dumnezeu iertător
8. Ispita
9. Oul și găina
10. O sută de ani de iertare
11. Legiunea străină
12. Ascultătorul
13. Frângerea pâinilor
14. O speranță
15. Maimuțe
16. Dezastrele lui sophia
17. Menajera
18. Mesajul
19. Băiat cu un vârf de pană
20. O poveste de atâta dragoste
21. Apele lumii
22. A cincea poveste
23. Întrupare involuntară
24. Două povești pe drumul meu
25. Primul sărut

Prima ediție a cărții Fericirea clandestină Editor: Sabiá, 1971.

Rezumat al poveștii Fericirea clandestină

Cu o puternică amprentă autobiografică, nuvela Fericirea clandestină are doi protagoniști: o fată egoistă, grasă, scundă, pistruiată și bogată, fiica unui proprietar de librărie, și colega ei de clasă de aceeași vârstă care era o cititoare pasionată.

Povestea se petrece în Recife, orașul în care Clarice a trăit în copilărie.

Naratorul îi tot cerea fetei să împrumute cărțile pe care nu le citea, dar fata refuza cu vehemență să i le împrumute.

Situația s-a repetat în fiecare zi, până când a atins apogeul cruzimii, când naratorul a descoperit că fiica librarului avea exemplarul mult dorit din Revoluțiile lui Narizinho, de Monteiro Lobato.

Fata a promis că îi va împrumuta cartea, dar de fiecare dată când naratoarea se ducea la ea acasă auzea că aceasta fusese împrumutată altcuiva. Zile în șir a trăit această rutină chinuitoare, până când mama fetei și-a dat seama ce se întâmplă.

Foarte surprinsă de situație, mama a spus că acea carte nu plecase niciodată din acea casă și că fiica ei nici măcar nu o citise. Dezamăgită de cruzimea fetei, a insistat să împrumute cartea și a spus că tânăra o poate păstra cât timp dorește.

Bucuria totală și absolută a domnit atunci când fata a putut avea în sfârșit acces la frâiele lui Narizinho:

Când am ajuns acasă, nu m-am apucat de citit. M-am prefăcut că nu o am, pentru ca mai târziu să am spaima de a o avea. Câteva ore mai târziu am deschis-o, am citit câteva rânduri minunate, am închis-o din nou, m-am plimbat prin casă, am amânat-o și mai mult mâncând pâine și unt, m-am prefăcut că nu știu unde am pus cartea, am găsit-o, am deschis-o pentru câteva clipe. Am creat cele mai false dificultăți pentru acel lucru clandestin care eraFericirea avea să fie întotdeauna clandestină pentru mine. Se pare că o presimțeam deja. Cât timp mi-a luat! Am trăit în aer... În mine era mândrie și modestie. Eram o regină delicată.

Uneori stăteam în hamac, legănându-mă cu cartea deschisă în poală, fără să o ating, în extaz pur.

Nu mai era o fată cu o carte: era o femeie cu iubitul ei.

Citirea poveștii Fericirea clandestină realizat de actrița Aracy Balabanian:

Faceți cunoștință cu Clarice Lispector

Născută la 10 decembrie 1920, în Ucraina, și botezată Haia Pinkhasovna Lispector, Clarice a adoptat numele brazilian și a plecat să locuiască în nord-estul țării când era încă un bebeluș (la vârsta de două luni). Părinții ei (Pinkouss și Mania Lispector) fugeau din cauza Războiului Civil Rus, care a avut loc între 1918 și 1921.

Prima destinație a părinților ei a fost Maceió, apoi familia s-a stabilit în Recife. Când a împlinit 15 ani, Clarice s-a mutat la Rio de Janeiro, unde a studiat dreptul la Universitatea Federală din Rio de Janeiro, deși nu a practicat niciodată.

În ceea ce privește viața personală, s-a căsătorit cu diplomatul Maury Gurgel Valente, cu care a avut doi copii (Pedro și Paulo).

În 1940, a publicat prima sa povestire, intitulată Triumf, într-o revistă.

Prima sa operă literară majoră a fost romanul Perto do Coração selvagem, scris la vârsta de 19 ani și publicat în 1944. Încă din această primă creație se putea percepe tonul intim caracteristic autoarei. Cu acest titlu a primit Premiul Graça Aranha, acordat de Academia Braziliană de Litere în 1945.

Cartea sa de povestiri Laços de Família a fost, de asemenea, premiată, de data aceasta cu Premiul Jabuti.

Clarice a fost o colaboratoare asiduă a presei, începând cu anii 1960, participând la mai multe ediții ale Jornal a Noite, Correio da Manhã și Jornal do Brasil.

În Jornal do Brasil a publicat cronici săptămânale între 1967 și 1972, semnând adesea publicațiile sale cu pseudonime precum Helen Palmer și Tereza Quadros.

Ultima carte publicată în timpul vieții sale a fost Ora stelei, apărută în 1977. Clarice a murit pe 9 decembrie 1977, la vârsta de 56 de ani.

Considerată o scriitoare modernistă (aparținând Generației din 1945), Clarice a lăsat o vastă operă publicată care include creații din cele mai diverse genuri literare.

Consultați lista de mai jos:

Romane

Lângă inima sălbatică (1944)

Candelabrul (1946)

Orașul asediat (1949)

Mărul în întuneric (1961)

Pasiunea conform lui G.H. (1964)

O ucenicie sau cartea plăcerilor (1969)

Apă vie (1973)

Ora stelei (1977)

Povești

Câteva povestiri scurte (1952)

Legături de familie (1960)

Legiunea străină (1964)

Fericire clandestină (1971)

Imitația trandafirului (1973)

Via-crucis a corpului (1974)

Unde ai fost noaptea? (1974)

Frumoasa și Bestia (1979)

Cronici

Viziune de splendoare (1975)

Ca să nu uităm (1978)

Descoperirea lumii (1984)

Cărți pentru copii

Misterul iepurașului care gândește (1967)

Femeia care a ucis peștele (1969)

Viața intimă a Laurei (1974)

Aproape adevărat (1978)

Descoperiți, de asemenea