Cuprins
Carlos Drummond de Andrade, considerat unul dintre cele mai mari nume ale poeziei naționale, a fost un autor atent la luptele și dificultățile timpului său.
Publicat în Sentimentul lumii (1940), poemul "Congresul internațional al fricii" este una dintre cele mai cunoscute compoziții ale sale, simbolizând un portret dureros al epocii.
Congresul internațional despre frică
Deocamdată nu vom cânta despre dragoste,
care s-a refugiat mai departe în subteran.
Vom cânta despre frică, care sterilizează îmbrățișările,
nu vom cânta despre ură, pentru că ea nu există,
există doar frica, tatăl și însoțitorul nostru,
marea frică de hinterlanduri, de mări, de deșerturi,
frica de soldați, frica de mame, frica de biserici,
vom cânta frica de dictatori, frica de democrați,
vom cânta frica de moarte și frica de viața de apoi,
Vezi si: 8 cântece geniale ale lui Raul Seixas comentate și analizateatunci vom muri de frică
iar peste mormintele noastre vor crește flori galbene și înfricoșătoare.
Congresul internațional al fricii - Carlos Drummond de AndradeAnaliza și contextul istoric al poeziei
Pornind chiar de la titlu, putem observa că această compoziție vorbește despre același sentiment care îi traversează pe indivizii din întreaga lume: frica.
Pentru a înțelege mesajul pe care îl poartă aceste versete, este necesar să înțelegem contextul publicării lor. Cartea Sentimentul lumii a fost scrisă în mijlocul Al Doilea Război Mondial, marele conflict internațional care a avut loc între 1939 și 1945.
Acest poem face parte din producția lirică a lui Drummond care a reflectat asupra diferitelor probleme socio-politice, gândindu-se la relațiile subiectului cu ceea ce exista în jurul său.
Deocamdată nu vom cânta despre dragoste,
care s-a refugiat mai departe în subteran.
Vom cânta despre frică, care sterilizează îmbrățișările,
nu vom cânta despre ură, pentru că ea nu există,
există doar frica, tatăl și însoțitorul nostru,
Din primul verset, avem impresia că totul atârnă în balanță Cele mai puternice emoții, cum ar fi dragostea și ura, și chiar gesturile cotidiene de afecțiune au fost înlocuite de această frică absolută, o forță care a invadat fiecare colț al vieții obișnuite.
Angoasa este prezentă în orice moment și îi însoțește pe indivizi, vorbind mai tare decât orice sentiment sau legătură și favorizând izolarea și dezbinarea.
Între timp, artiștii și scriitorii se confruntau cu un moment de criză, constatând că puterea de creație părea insuficientă în fața unui scenariu brutal de violență moarte și pericol iminent.
În acest fel, eul liric declară că va cânta frica pentru că este tot ceea ce există și nicio altă temă nu ar fi posibilă sau nu ar avea sens. Acest lucru este evidențiat și de utilizarea constantă și generalizată a repetiției.
marea frică de hinterlanduri, de mări, de deșerturi,
frica de soldați, frica de mame, frica de biserici,
vom cânta frica de dictatori, frica de democrați,
Groaza care mistuie ființele umane este răspândită pretutindeni: în peisaje, în natură și în clădiri, chiar și în cele sacre.
Neîncredere și stare de alertă permanente ne fac pe fiecare dintre noi mai singuri, temându-ne chiar de cei pe care i-am iubit și temându-ne și pentru ei.
Mai presus de toate, însă, este frica de soldați și dictatori, panica bătăliilor sângeroase, dar și a deciziilor și mișcărilor politice care au dus la acestea.
Față de toate acestea, avem generații întregi de cetățeni care sunt paralizat Era ca și cum deasupra capetelor lor atârna un nor gri imens.
vom cânta frica de moarte și frica de viața de apoi,
Vezi si: 24 cele mai bune cărți de dragoste pentru a te îndrăgostiatunci vom muri de frică
iar peste mormintele noastre vor crește flori galbene și înfricoșătoare.
Cufundați în această atmosferă de disperare generalizată, ei se tem atât de mult de moarte și de ceea ce va fi dincolo de ea, încât încetează să mai trăiască.
Tonul disforic al poeziei nu dispare nici măcar în ultimul vers, odată cu prezența "florilor galbene", o imagine care ar putea fi interpretată ca un simbol solar al reînnoirii.
Dimpotrivă, ele amintesc de natura fragilă și scurtă a vieții Iar unii pleacă fără să se fi bucurat de timpul petrecut pe planeta noastră.
Semnificația și importanța poeziei
Având o reflecție critică puternică și grea, compoziția dă glas lipsei de speranță care a invadat indivizii în anii 1940, dar și în vremurile care au urmat.
De fapt, traumele acelei perioade istorice și rănile pe care le-a lăsat asupra indivizilor au sfârșit prin a se perpetua în timp și rămân în noi istorie colectivă .
Astfel, zeci de ani mai târziu, suntem încă bântuiți de teroarea și cruzimea conflictului care a zguduit lumea. Mai mult decât o compoziție poetică, este vorba despre aerisire a unui subiect care trebuie să supraviețuiască într-o perioadă de schimbări bruște și violente.
Confruntați cu realitatea sumbră, sentimentul lor de micime și de insignifianță este palpabil, ca și cum nu ar mai fi posibilă nicio răscumpărare.
Despre Carlos Drummond de Andrade
Născut în Itabira, Minas Gerais, Carlos Drummond de Andrade (1902-1987) a fost un scriitor de neuitat care a făcut parte din cea de-a doua generație a modernismului brazilian.
Deși a produs și povestiri și cronici, autorul s-a remarcat mai ales în domeniul poeziei, marcându-și definitiv numele în istoria literaturii noastre.
La fel ca mulți dintre contemporanii săi, Drummond a pledat pentru o poezie fără limitări formale sau tematice, care să se folosească de subiecte cotidiene, folosind un limbaj simplu și accesibil.
Pe lângă tonul confesiv, prin care autoiricul își putea exprima emoțiile, poemele sale au dezvăluit și o mare conștientizare a momentului prezent, din punct de vedere social și politic.
Dacă sunteți un fan Drummond, verificați și voi:
