Tablou Libertatea conducând poporul, de Eugène Delacroix (analiză)

Tablou Libertatea conducând poporul, de Eugène Delacroix (analiză)
Patrick Gray

Cadrul Libertatea în fruntea poporului de Eugène Delacroix (1789-1863), este un tablou care înfățișează Revoluția din 1830, un eveniment istoric important care a avut loc în Franța în același an în care a fost realizată lucrarea.

Lucrarea, al cărei nume original este La Liberté ghidând poporul aparținând perioadei romantismului, este un ulei pe pânză de mari dimensiuni care măsoară 2,6 m x 3,25 m și poate fi văzut la Muzeul Luvru din Paris, Franța.

Analiza și interpretarea lucrărilor

Libertatea în fruntea poporului este una dintre acele opere de artă care rămân în istorie ca o icoană a unei epoci și a unei țări (în acest caz, Franța).

Simbolistica sa a depășit însă granițele și a devenit o emblemă și în reprezentarea lupta pentru libertate în diferite părți ale lumii.

Fiind un pictor al școlii romantice, autorul pânzei, Eugène Delacroix, pune preț pe compoziția cromatică și pe emoții, astfel încât să creeze o unitate în care aceste elemente devin esențiale pentru aprecierea operei.

Pânza nu este o reprezentare a Revoluției Franceze din 1789. Imaginea se referă la o altă rebeliune, care a avut loc 41 de ani mai târziu.

Figura feminină simbolizând libertatea

Libertatea este descrisă de Delacroix în această lucrare prin figura unei femei, care devine o metaforă pentru emancipare și autonomie.

Ea ocupă locul central în compoziție și apare cu trunchiul gol, făcând un paralelă cu sculpturile grecești antice .

Mai mult, femeia ține o baionetă într-o mână și steagul francez în cealaltă, demonstrând un simț al dreptății și conducând populația în actul revoluționar.

Corpul fetei are o structură viguroasă, așa cum era propriu poporului, și se află într-un fel de platou, ceea ce o lasă într-o poziție superioară față de restul personajelor.

Structura piramidală

Artistul a ales pentru această pânză o compoziție clasică, structura piramidală, așa cum o folosiseră deja alți maeștri ai artei, atât în pictură, cât și în sculptură.

Putem observa că formele și liniile afișate formează un triunghi atunci când sunt unite între ele, vertexul superior fiind unul dintre punctele fundamentale ale lucrării, mâna libertății care ține steagul.

Un astfel de aranjament conduce ochiul observatorului către simbolul francez, chiar dacă structura nu este percepută în mod conștient.

Turnurile de la Notre Dame

Se spune că Delacroix ar fi fost influențat de un eveniment real, când, într-una din zilele revoltei, steagul francez a fost arborat lângă Catedrala Notre Dame (un alt simbol important al istoriei franceze).

Astfel, în pictura viziunii sale despre ceea ce a fost rebeliunea, artistul inserează în operă turnurile de la Notre Dame, care pot fi văzute în fundal, în mijlocul ceții care pune stăpânire pe conflict.

Paleta de culori

Pentru pictorii romantici, culorile erau esențiale în construcția operelor lor. Iar pe această pânză, astfel de elemente au o importanță și mai mare, deoarece prezintă un simbol naționalist francez.

O mare parte din compoziție este formată din tonuri întunecate Între timp, steagul francez din partea de sus dă tonul vibrant al scenei.

În plus, unele puncte de intensitate a culorii apar, repetând culorile drapelului, așa cum se poate vedea în hainele băiatului îngenuncheat la picioarele libertății, în ciorapul bărbatului mort, pe jumătate gol, și în haina soldatului căzut la datorie.

Albastrul, albastrul și roșul sunt, de asemenea, menite să creeze puncte de iluminat printre tonurile sumbre De asemenea, este de remarcat faptul că ceața albă din fundalul scenei contribuie la crearea contrastului și a tensiunii.

Liniile care dau dinamism compoziției

De asemenea, din punct de vedere structural, există o divizare clară a pânzei, în care partea inferioară este ocupată de corpuri căzute, care formează linii orizontale.

Deasupra, în majoritatea lucrărilor, personajele stau în picioare sau ghemuite, formând tușe verticale sau diagonale.

În acest fel, spectatorul este ghidat prin scenă pentru a percepe o dinamism și de agitație a combatanților în opoziție față de imobilitate a morților și a răniților.

Posibilul autoportret al artistului

Pe ecran se distinge o figură: un bărbat cu pălărie de sus, care ține un pistol în mână și arată o privire hotărâtă.

Se speculează că acest personaj este o reprezentare a artistului însuși, Eugène Delacroix. Cu toate acestea, nu există nicio dovadă că bărbatul portretizat este un autoportret.

Adevărul este că Delacroix a fost un entuziast al marilor revoluții El este etichetat drept rebel, chiar dacă nu a participat efectiv la revoluția în cauză.

La vremea respectivă, pictorul era entuziasmat de această producție, dezvăluind într-o corespondență:

Starea mea proastă dispare datorită muncii asidue. M-am apucat de o temă modernă - baricada. Chiar dacă nu am luptat pentru țara mea, cel puțin am pictat pentru ea.

Vezi si: Semnificația personajelor Fun Mind

Contextul istoric și social

Libertatea în fruntea poporului este o referire la Revoluția din 1830 din Franța. Trei Glorious Revolta a avut loc în iulie, pe 27, 28 și 29.

Opunându-se creșterii taxelor și abuzurilor absolute ale monarhului conducător Carol al X-lea, opoziția liberală a condus o revoltă susținută de popor pentru a-l răsturna pe rege.

Timp de trei zile, străzile Parisului au fost cucerite de rebeli, generând ciocniri violente. Speriat, regele Carol al X-lea a fugit în Anglia, de teamă că va avea aceeași soartă ca Ludovic al XVI-lea, care a fost ghilotinat în timpul Revoluției franceze din 1799.

Vezi si: Viața și opera lui Candido Portinari

Idealurile ridicate de revoluționari se bazau pe aceeași deviză folosită anterior: libertate, egalitate, fraternitate.

Pentru ca revolta să nu aibă consecințe benefice pentru clasele muncitoare, a preluat puterea ducele Ludovic-Filip de Orléans, care a fost sprijinit de marea burghezie și care a recurs la măsuri liberale, devenind cunoscut sub numele de "regele burghez".

S-ar putea să vă intereseze :

  • Cartea Les Miserables, de Victor Hugo (care contextualizează acest moment istoric).



Patrick Gray
Patrick Gray
Patrick Gray este un scriitor, cercetător și antreprenor cu o pasiune pentru a explora intersecția dintre creativitate, inovație și potențial uman. În calitate de autor al blogului „Cultura Geniilor”, el lucrează pentru a dezvălui secretele echipelor și indivizilor de înaltă performanță care au obținut un succes remarcabil într-o varietate de domenii. De asemenea, Patrick a co-fondat o firmă de consultanță care ajută organizațiile să dezvolte strategii inovatoare și să promoveze culturi creative. Munca sa a fost prezentată în numeroase publicații, inclusiv Forbes, Fast Company și Entrepreneur. Cu experiență în psihologie și afaceri, Patrick aduce o perspectivă unică scrisului său, combinând perspective bazate pe știință cu sfaturi practice pentru cititorii care doresc să-și dezvolte propriul potențial și să creeze o lume mai inovatoare.