Cele mai cunoscute fabule ale lui Esop: descoperă poveștile și învățăturile lor

Cine nu a auzit, în copilărie, câteva fabule înainte de culcare? Aceste scurte povestiri, urmate de o lecție morală, fac parte din imaginarul colectiv și au traversat secolele până au ajuns în zilele noastre.

Să-l cunoaștem acum pe cel mai mare povestitor de fabule - Esop - și câteva dintre cele mai celebre povești ale sale.

Iepurele și broasca țestoasă

Povestea care va fi spusă mai jos este un clasic al lui Esop, care a fost reluată de La Fontaine, un alt mare promotor al răspândirii fabulelor. Iepurele și țestoasa este o fabulă tipică: nu știm când și unde a avut loc evenimentul, iar personajele centrale sunt animale cu caracteristici umane - au sentimente, vorbesc, au conștiință.

- Mi-e milă de tine", i-a spus odată iepurele țestoasei, "obligat să-ți cari casa în spate, nu poți să mergi, să alergi, să te joci și să scapi de dușmani.

- Păstrează-ți compasiunea pentru tine, a spus broasca țestoasă, oricât de grea aș fi eu și oricât de ușoară te lauzi tu că ești, hai să punem pariu că voi atinge orice obiectiv pe care ni-l propunem înaintea ta.

- Continuă, spuse iepurele: doar pentru grație accept pariul.

Odată stabilit scopul, țestoasa a pornit la drum; iepurele, care o vedea, greu, vâslind, râdea ca un suflet pierdut; și a început să sară, distrându-se; iar țestoasa mergea înainte.

- Hei, tovarășe, zise iepurele, nu obosi așa! Ce-i cu galopul ăsta, mă duc să dorm puțin.

Și dacă o spunea bine, o făcea și mai bine; ca să-și bată joc de țestoasă, se culca și se prefăcea că doarme, spunând: "Voi fi mereu la timp". Deodată își ridică privirea; era deja târziu; țestoasa era la linia de sosire și își întorcea învingătoare debusolările:

- Ce rușine! O broască țestoasă bate un iepure la pumn!

MORALA POVEȘTII: Nu are rost să fugi; trebuie să pleci la timp și să nu te distrezi pe drum.

Cicada și furnica

Povestea despre furnica și cicada este poate cea mai cunoscută și mai răspândită dintre fabulele lui Esop. Scurta narațiune, de doar unul sau două paragrafe, are ca personaje două animale antagoniste: furnica, simbol al muncii și al angajamentului, și cicada, reprezentantă a lenei și a nepăsării. În timp ce furnica gândea pe termen lung și muncea vara pentru a se întreține iarna, cicadaCicada, mioapă, și-a petrecut vara cântând fără să se gândească la anotimpul care va urma.

În fiecare anotimp frumos, o furnică neobosită își ducea la casa ei cele mai abundente provizii: când venea iarna, era sătulă. O cicadă, care cântase toată vara, s-a aflat atunci în cea mai mare mizerie. Aproape murind de foame, a venit, cu mâinile încrucișate, să o roage pe furnică să-i împrumute puțin din ce-i mai rămăsese, promițându-i că i-l va restitui cu orice dobândă ar fi dorit. Furnica, care nu este degeniu de împrumut; a întrebat-o, așadar, ce făcuse în timpul verii de nu-și luase măsuri de precauție.

- Vara am cântat, căldura nu mă lăsa să lucrez.

- Ai cântat! a răspuns furnica; acum dansează.

MORALA POVEȘTII: Să ne străduim să scăpăm de calvarul cicadei și să nu suportăm batjocura furnicilor.

Consultați și recenzia completă a cărții Cicada și furnica.

Leul și șoarecele

Fabula leului și a șoricelului îl învață pe cititor despre ciclul generozității și despre valoarea vieții în comunitate. Când șoarecele a avut nevoie de ajutor, leul l-a ajutat, iar ceva mai târziu, când a fost rândul leului să aibă probleme, șoarecele a fost acolo gata să îl ajute. Fabula ne încurajează să facem binele și ne învață că într-o zi putem ajuta, iar a doua zi vom fi ajutați.

Un leu, obosit de atâta vânat, dormea întins la umbra unui copac frumos. Niște șoareci au venit să se plimbe pe el și s-a trezit.

Toți au reușit să scape, cu excepția unuia, pe care leul l-a prins sub laba lui. Șoricelul s-a rugat și a implorat atât de mult încât leul a renunțat să-l mai strivească și i-a dat drumul.

Ceva timp mai târziu, leul a fost prins în plasa unor vânători, nu s-a putut elibera și a făcut să se cutremure întreaga pădure cu urletele sale de furie.

Atunci a apărut șoricelul și cu dinții lui ascuțiți a mestecat frânghiile și i-a dat drumul leului.

MORALA POVEȘTII: O faptă bună o câștigă pe alta.

Fabula leului și a șoricelului a fost adaptată într-un desen animat și este disponibilă în întregime, având o durată totală de șapte minute:

Lupul și mielul

În cazul acestei fabule a lui Esop, mielul și lupul ocupă poziții opuse: în timp ce mielul reprezintă inocența și umilința, încercând mereu să justifice și să ocolească problemele care îi sunt prezentate, lupul este simbolul cruzimii și al răului.

Un lup bea apă dintr-un pârâu când a văzut un miel care bea din aceeași apă, puțin mai departe. Imediat ce a văzut mielul, lupul s-a apropiat de el, strângând din dinți.

- Cum îndrăznești să tulburi apa pe care o beau?

A răspuns cu umilință mielul:

- Eu beau mai puțin, așa că nu pot să vă tulbure apa.

- Tot tu răspunzi, obraznicule, răspunse lupul, și mai coleric, acum șase luni tatăl tău mi-a făcut același lucru.

Mielul a răspuns:

- La vremea aceea, Doamne, eu nu eram încă născut, nu e vina mea.

- Da, așa este, a răspuns lupul, ai stricat toată iarba de pe câmpul meu.

- Dar nu se poate", a spus mielul, "pentru că nu am încă dinți.

Lupul, fără să mai scoată un cuvânt, a sărit pe el și în scurt timp l-a decapitat și l-a mâncat.

MORALA POVEȘTII: Să încerci să eviți răul de la cei care au decis deja să îl comită? O pierdere de timp!

Pentru mai multe povești, citiți: Fabule cu animale.

Broasca și boul

Povestea broaștei și a boului tratează sentimente umane frecvente, cum ar fi invidia, furia și lăcomia. În ciuda faptului că sunt animale de pădure, fabulele atribuie afecțiuni umane unor ființe animate și adesea inanimate. În acest caz, broasca are o postură tipic narcisistă, deoarece încearcă să concureze cu boul în privința mărimii sale. Rezultatul final este tragic, dar narațiunea servește într-un mod alegoric,ca un avertisment pentru a nu alimenta sentimentele de dispută.

O broască se afla pe pajiște și se uita la un bou și era atât de invidioasă pe mărimea acestuia încât a început să se umfle pentru a se face mai mare.

Apoi a sosit o altă broască și a întrebat dacă boul este mai mare decât cele două.

Primul a răspuns nu - și s-a chinuit să se umfle mai mult.

Apoi a repetat întrebarea:

- Cine este mai mare acum?

Cealaltă broască a răspuns:

- Boul.

Broasca s-a enervat și a încercat să se facă mai mare, umflându-se din ce în ce mai mult, până când a explodat.

MORALA POVEȘTII: Dacă încerci să pari mai mare decât ești, vei fi bătut.

Vulpea și cioara

Vulpea este unul dintre cele mai frecvente animale din fabulele lui Esop. Caracterizată prin istețimea sa atroce, vulpea găsește adesea soluții neconvenționale pentru a obține ceea ce își dorește. În povestea vulpii și a corbului, vedem cum vulpea, prin ticăloșia sa, fură corbul (care, la rândul său, furase deja o brânză). Povestea ne învață pericolele vanității și alePrins în capcana întinsă de vulpe, corbul, convins, pierde ceea ce avea și își dorea atât de mult.

O cioară a furat o brânză și, cu ea în cioc, a aterizat pe un copac. O vulpe, atrasă de miros, a vrut imediat să mănânce brânza; dar cum! copacul era înalt, iar cioara avea aripi și putea zbura. Așa că vulpea a recurs la trucurile sale:

- Bună dimineața, domnul meu, am spus, mă bucur să vă văd atât de frumos și de frumos. Cu siguranță că nu există nimeni printre algerieni care să vă egaleze. Se spune că privighetoarea vă întrece pentru că cântă; dar eu spun că nu cântați pentru că nu vreți; dacă ați vrea, ați întrece toate privighetorile.

Ufană de a se vedea atât de apreciat pe bună dreptate, cioara a vrut să arate că și ea știe să cânte și, de îndată ce și-a deschis ciocul, brânza a căzut de pe ea. Vulpea a luat-o și, simțindu-se în siguranță, a spus

- Rămas bun, domnule Crow, învață să te ferești de lingușeli și nu vei fi scump pentru prețul brânzei.

MORALA POVEȘTII: Fiți atenți când vă vedeți lăudăroși; lingușitorul își bate joc de credulitatea voastră și se pregătește să vă facă să plătiți un preț bun pentru lingușeala lui.

Fabula povestită de Esop a fost adaptată într-un desen animat. Vezi mai jos scurtmetrajul:

Cele mai celebre fabule ale lui Esop

Este greu de garantat care au fost fabulele povestite cu adevărat de Esop în îndepărtata Grecie, deoarece multe dintre cele scrise s-au pierdut sau nu au fost semnate corespunzător, fiindu-i conferite mai târziu. Am adunat aici câteva dintre cele mai cunoscute fabule care îi sunt atribuite celui mai mare povestitor de fabule:

• Vulpea și strugurii

Citește articolul integral articolul despre fabula "Vulpea și strugurii".

• Broasca țestoasă și iepurele

• Lupul și mielul

• Furnica și cărăbușul

• Măgarul și încărcătura de sare

• Lupul și oaia

• Cerbul și leul

• Câinele și umbra

• Lupul și câinele

• Cerbul, lupul și oaia

• Lupul și barza

• Rândunica și celelalte păsări

• Lupul și heronul

• Vulpea și cioara

• Leul, vaca, capra și oaia

• Măgarul și leul

• Broasca și taurul

• Calul și leul

• Scroafa și lupul

• Vulpea și leul

• Șoarecele și broasca

• Cocoșul și vulpea

• Câinele și oaia

• Vulpea și cioara

• Iepuri și broaște

• Scroafa și lupoaica

• Lupul și capra

• Câinele și umbra

• Leul și șoarecele

• Corbul și păunii

Cine a fost Esop?

Despre Esop se știu puține lucruri, unii chiar se îndoiesc de existența sa. Prima referire la scriitor a fost făcută de Herodot, care a comentat faptul că povestitorul de fabule a fost sclav.

Presupus a se fi născut în secolul al VI-lea sau al VII-lea î.Hr. în Asia Mică, Esop a fost un povestitor de o cultură imensă care a fost capturat și dus în Grecia ca sclav.

Esop a avut un succes atât de mare în Grecia, încât sculptorul Lysipes i-a ridicat o statuie în onoarea sa. Povestitorul de fabule a avut un sfârșit tragic, fiind condamnat la moarte pentru o crimă pe care nu a comis-o.

Heraclide din Pont, un înțelept din epoca alexandrină, a scris comentând condamnarea lui Esop la pedeapsa cu moartea. Se presupune că povestitorul de fabule ar fi furat un obiect sacru și că moartea era pedeapsa sa deplină.

Artistophanes a confirmat și el teza lui Heraclide și a dat detalii despre cele întâmplate: Esop, când a vizitat Delphi, i-a provocat pe locuitori susținând că ei nu munceau, ci trăiau doar din ofrandele dedicate zeului Apollo. Furioși, locuitorii au plantat o cupă sacră în geanta lui Esop. Când furtul a fost descoperit, Esop a primit o pedeapsă fatală: a fost aruncat de pe o stâncă.

Cunoaștem opera lui Esop datorită grecului Demetrius din Falero (280 î.Hr.), care a adunat poveștile în secolul al IV-lea î.Hr. Călugărul bizantin Planodium a adunat, de asemenea, în secolul al XIV-lea, multe alte povestiri.

Bustul lui Esop aflat la Roma.

Ce sunt fabulele?

Fabula provine din povestirea scurtă și se deosebește de aceasta prin faptul că povestitorul face explicită în ea o lecție morală. De asemenea, fabulele au deseori ca personaje doar animale, cărora li se dau caracteristici umane.

Fabulele au fost create în Orient și s-au răspândit pe tot globul. Se crede că traseul a fost din India în China, apoi în Tibet și apoi în Persia.

Spunem adesea că originea fabulelor a fost Grecia, deoarece acolo poveștile au luat forma pe care o cunoaștem astăzi.

Cele mai vechi fabule consemnate datează din secolul al VIII-lea î.Hr. Primul volum găsit ( Pantchatantra ) a fost scrisă în sanscrită și apoi tradusă în arabă.

Esop a fost unul dintre cei mai faimoși povestitori - deși nu a fost inventatorul genului sau chiar al poveștilor pe care le spunea - și a devenit celebru pentru că a răspândit genul.

Nu știm cu exactitate câte povești a creat, de-a lungul timpului au fost descoperite mai multe manuscrise, deși este imposibil de garantat paternitatea lor. Cel mai mare expert în producția lui Esop a fost profesorul francez Émille Chambry (1864-1938).

Citiți fabulele în întregime

Unele dintre principalele fabule ale lui Esop sunt disponibile pentru descărcare gratuită în format PDF.

De asemenea, cunoașteți