Cuprins
Versuri intime este una dintre cele mai celebre poezii ale lui Augusto dos Anjos. Versurile exprimă un sentiment de pesimism și dezamăgire în legătură cu relațiile interpersonale.
Sonetul a fost scris în 1912 și publicat în același an în singura carte lansată de autor. Intitulată I Lucrarea a fost publicată când Augusto dos Anjos avea 28 de ani.
Versuri intime
Vezi! Nimeni nu a fost martor la formidabila
Înmormântarea ultimei sale cimitire.
Vezi si: Marina Abramović: cele mai importante 12 lucrări ale artisteiDoar Ingratitudinea - această panteră -
A fost tovarășa ta de nedespărțit!
Obișnuiește-te cu noroiul care te așteaptă!
Omul, care, pe acest pământ mizerabil,
Locuiește, printre fiare, se simte inevitabil
Trebuie să fie și o bestie.
Ia un chibrit. Aprinde-ți țigara!
Sărutul, prietene, este ajunul scuipatului,
Mâna care mângâie este aceeași mână care pietrifică.
Dacă cuiva îi pare rău pentru rana ta,
Pietroaie pe mâna aceea josnică care te mângâie,
Strânge-te în gura care te sărută!
Analiza și interpretarea poeziei Versuri intime
Acest poem transmite o viziune pesimistă asupra vieții Limbajul folosit de autor poate fi considerat o critică a parnasianismului, o mișcare literară cunoscută pentru limbajul erudit și romantismul exacerbat.
Această lucrare relevă, de asemenea, următoarele dualitate în viața ființei umane, indicând modul în care totul se poate schimba, adică lucrurile bune se pot transforma rapid în lucruri rele.
Există, de asemenea, un contrast între titlu și realitatea dezvăluită de poet, deoarece titlul "versuri intime" poate trimite la romantism, lucru care nu se regăsește în conținutul poeziei.
În continuare, dezvăluim o posibilă interpretare a fiecărei strofe:
Vezi! Nimeni nu a fost martor la formidabila
Înmormântarea ultimei sale cimitire.
Doar Ingratitudinea - această panteră -
A fost tovarășa ta de nedespărțit!
Este menționată înmormântarea ultimei chimire, care în acest caz indică sfârșitul speranței Se transmite ideea că nimănui nu-i pasă de visele frânte ale altora, deoarece oamenii sunt la fel de nerecunoscători ca animalele sălbatice (în acest caz, o panteră feroce).
Obișnuiește-te cu noroiul care te așteaptă!
Omul, care, pe acest pământ mizerabil,
Locuiește, printre fiare, se simte inevitabil
Trebuie să fie și o bestie.
Autorul folosește imperativul dând sfatul că, cu cât mai repede se obișnuiește cu realitatea crudă și mizerabilă a lumii, cu atât mai ușor va fi. Omul se va întoarce în noroi, se va întoarce în țărână, este menit să cadă și să se murdărească în noroi.
Vezi si: Fericirea clandestină: carte, nuvelă, rezumat și despre autorEl afirmă că omul trăiește în mijlocul fiarelor, al oamenilor fără scrupule, răi, lipsiți de compasiune și, prin urmare, și el trebuie să se adapteze și să fie și el o fiară pentru a trăi în această lume. Această strofă este în concordanță cu celebra frază "Omul este lupul omului".
Ia un chibrit. Aprinde-ți țigara!
Sărutul, prietene, este ajunul scuipatului,
Mâna care mângâie este aceeași mână care pietrifică.
Poetul folosește un limbaj colocvial, îl invită pe "prietenul" (pentru care a scris poezia) să se pregătească pentru trădări, pentru lipsa de considerație față de ceilalți.
Chiar și atunci când avem parte de demonstrații de prietenie și afecțiune, cum ar fi un sărut, acesta este doar prevestitorul a ceva rău. Cel care astăzi îți este prieten și te ajută, mâine te va abandona și îți va provoca durere. Gura care sărută este cea care va scuipa după aceea, provocând durere și deziluzie.
Dacă cuiva îi pare rău pentru rana ta,
Pietroaie pe mâna aceea josnică care te mângâie,
Strânge-te în gura care te sărută!
Autorul face sugestia de a o "tăia de la rădăcină", pentru a evita suferința pe viitor. Pentru a face acest lucru, ar trebui să scuipe în gura celui care îl sărută și să dea cu pietre în mâna care îl mângâie. Asta pentru că, potrivit poetului, mai devreme sau mai târziu, oamenii ne vor dezamăgi și ne vor răni.
Structura poeziei Versuri intime
Această operă poetică este clasificată ca sonet, având patru strofe - două cvartete (4 versuri fiecare) și două terține (3 versuri fiecare).
În ceea ce privește scansiunea poeziei, versurile sunt decasilabice cu rime regulate. În sonet, Augusto dos Anjos își însușește stilul sonetului francez (ABBA/BAAB/CCD/EED), cunoașteți mai jos organizarea rimei:
Vezi? Nimeni nu a văzut formidabilul (A)
Înmormântarea ultimei tale chimere.(B)
Doar Ingratitudinea - această panteră -(B)
A fost tovarășa ta de nedespărțit (A)
Obișnuiește-te cu noroiul care te așteaptă (B)
Omul, care, pe acest pământ mizerabil,(A)
Minciuna, printre animale, se simte inevitabilă(A)
Trebuie să fie și o bestie.(B)
Ia un chibrit. Aprinde-ți țigara (C)
Sărutul, prietene, este ajunul scuipatului,(C)
Mâna care mângâie este aceeași mână care pietrifică.(D)
Dacă cineva este întristat de rana ta,(E)
Piatră această mână josnică care te mângâie,(E)
Strânge-te în acea gură care te sărută (D)
Despre publicarea poeziei
Versuri intime face parte din cartea I singurul titlu publicat de autorul Augusto dos Anjos (1884-1914).
I a fost lansată în 1912, la Rio de Janeiro, când autorul avea 28 de ani și este considerată o operă premodernistă. Cartea reunește poeme construite cu o abordare melancolică și, în același timp, aspră și crudă.
Prima ediție a cărții I publicată în 1912, care conține sonetul Versuri intime .
La doi ani după publicare, în 1914, poetul a murit prematur din cauza unei pneumonii.
Cartea I poate fi descărcat gratuit în format pdf.
Explorați și cele mai mari poezii ale lui Augusto dos Anjos.
Versuri intime recitat
Othon Bastos recită cel mai faimos poem al lui Augusto dos Anjos, vezi partitura integrală:
Versuri intime - Augusto dos AnjosMai mulți scriitori de renume au ales Versuri intime cu unul dintre cele mai bune 100 de poeme braziliene ale secolului XX.
De asemenea, cunoașteți
