Cuprins
Persistența memoriei este o pictură a pictorului suprarealist Salvador Dalí. Pânza a fost realizată în 1931 în mai puțin de cinci ore și are dimensiuni reduse (24 cm x 33 cm).
Vezi si: 12 mari artiști brazilieni și operele lorDalí nu se simțea suficient de bine pentru a merge la cinematograf cu soția și prietenii săi, iar în acest timp petrecut acasă a pictat unul dintre cele mai faimoase tablouri din istoria artei.
Lucrarea, realizată prin tehnica uleiului pe pânză, a fost expusă la Muzeul de Artă Modernă (MoMa) din New York începând din 1934.
Interpretarea și semnificația Persistența memoriei
Operele suprarealiste pot fi interpretate în multe feluri, deoarece sunt pline de simbolism și au puține reprezentări directe ale realității. Persistența memoriei transmite un mesaj legat de temporalitate și memorie.
Prin metoda "paranoic-critică", dezvoltată de artist pe baza teoriilor psihanalizei, Dalí creează situații care explorează inconștientul și fantezia, plasând obiecte în scenarii neobișnuite, ieșite din comun. Astfel, artistul resignifică elementele, aducând concepte diverse.
Ceasurile "topite"
Ceasurile care se topesc reprezintă un timp care trece diferit Spre deosebire de ceasurile normale, care marchează cu precizie trecerea secundelor, aceste ceasuri Dali au marcaje diferite, deoarece mâinile lor sunt topite și poartă un percepție distorsionată de secunde.
Când ne uităm la ceasuri, recunoaștem acest obiect, însă el ne provoacă ciudățenie, deoarece este lipsit de formatul și utilizarea sa convențională. Această ciudățenie generează o reflecție asupra obiectului în sine și a funcției sale.
Există, de asemenea, interpretarea că ceasurile topite sunt legate de impotența sexuală, un subiect abordat în alte lucrări ale artistului. Prin consistența obiectului, în acest caz flasc, Dalí creează o legătură între sexualitate și timp.
Vezi și: Opere instigatoare ale suprarealismului.
Furnicile pe ceas
Singurul ceas care nu este deformat este cel care este orientat în jos și care are furnici pe el. Salvador Dalí nu iubea furnicile, iar aceste insecte sunt legate de putrefacție în lucrările sale.
Acest lucru arată cum obiectul cotidian este disprețuit de Dalí și de avangarda suprarealistă. Mulți credeau că arta reprezentativă este decadentă și că fotografia a luat locul picturii realiste.
Soluția găsită a fost de a disloca obiectul, de a-l deforma, căutarea de noi modalități Această resursă, pe lângă faptul că este un alt mod de a reprezenta obiectul, promovează meditația și reflecția asupra lucrurilor care trec neobservate în viața noastră de zi cu zi.
Ceasul este un obiect banal, pe care l-am văzut cu toții și pe care probabil că l-am folosit. De obicei, nu-i acordăm prea multă atenție, deși este responsabil pentru marcarea, ritmul zilei și întâlnirile noastre.
Când Dalí transfigurează ceasul, ne face să realizăm cât de mult contează acest mic obiect în viața noastră.
Musca pe ceas
Musca care apare cocoțată pe unul dintre ceasuri este o confirmare suplimentară a faptului că artistul abordează problema timpului în această lucrare.
Insecta simbolizează trecerea ciclurilor și ne amintește că "timpul zboară", deși într-un mod variabil pentru fiecare individ în parte.
Copacul uscat
Arborele afișat pe ecran apare ca structură de susținere a unuia dintre ceasurile scurse. Acest element simbolizează un măslin, un copac foarte răspândit în Catalonia, locul de naștere al lui Salvador Dalí.
Artistul a ales să o portretizeze ca o modalitate de a-și reafirma (în afară de peisajul din fundal) originile.
Faptul că trunchiul este uscat, fără nicio frunză verde, ne face să ne gândim încă o dată la ciclurile naturii și, prin urmare, la timp și la viață.
Caricatură a pictorului
A conceptul subiectiv de timp Însăși figura pictorului apare dormind sub un ceas topit. Locul visului, al vegherii, este și un loc în care temporalitatea își asumă alte realități.
Timpul picturii Persistența memoriei Se știe că Dalí a fost influențat de unele dintre teoriile psihanalizei lui Freud, potrivit cărora "visul este adevăratul drum care duce la inconștient".
Căutarea inconștientului de către Dalí se reflectă în tablou prin caricatura sa adormită. Temporalitatea se află pe un alt plan.
În această figură putem observa, de asemenea, că artistul este reprezentat într-un mod lipsit de formă, ca un corp amorf cu gene mari.
Se poate observa, de asemenea, un element organic lângă nas, care poate fi interpretat ca o limbă, aducând senzația că însuși corpul este reconfigurat, așa cum este propriu universului viselor.
Peisajul și restul realității
Printre toate figurațiile și reprezentările suprarealiste, tabloul lui Salvador Dalí ne prezintă un peisaj în fundal. Acest orizont era priveliștea din casa sa din Barcelona.
Este drumul spre realitate, ceea ce a mai rămas din realitate în acest tablou care înfățișează mediu oniric adică cea pe care o trăim în timp ce visăm.
Paleta de culori folosită a fost aleasă pentru a ne transpune într-un peisaj arid: tonuri de ocru și maro pe cea mai mare parte a pânzei ne transportă într-o natură uscată și infertilă.
De asemenea, lucrarea conduce la o interogație metalingvistică: cum poate arta să facă parte din memorie și să nu fie uitată? Și cum îl determină acest lucru pe subiectul care produce lucrarea să caute o mică nemurire în picturile sale?
Reflecții suplimentare despre Persistența memoriei
Persistența memoriei este o viziune subiectivă asupra temporalității și a implicațiilor acesteia, fie că este vorba de opera de artă sau de amintiri, dar și un tribut adus timpului interior, inconștient, care are propriul său mod de a fi povestit și care scapă raționalității.
Inconștientul este o materie esențială pentru Salvador Dalí, iar caracterul său atemporal este exprimat în lucrare prin utilizarea ceasurilor care se topesc atunci când sunt expuse la persistența memoriei.
Descoperiți cele mai memorabile 11 lucrări ale lui Salvador Dalí.
Ce a fost suprarealismul?
Suprarealismul este o școală artistică care își are originea în literatură și care predică o mare libertate în creație Artiștii au căutat să se distanțeze de formalism și să-și caute materia primă în inconștient, în ceea ce scapă realității.
Termenul de suprarealism a fost inventat de André Breton și se regăsește în contextul mișcărilor moderniste europene. Puternic influențat de teoriile psihanalitice ale lui Freud, suprarealismul încearcă să se îndepărteze de logică și rațiune în producțiile artistice.
Rezultatul este un artă simbolică plină de elemente care depășesc raționalitatea, dezbrăcând obiectele cotidiene de logica lor convențională.
Vrei să știi mai multe? Înțelege totul despre suprarealism.
