Artă modernă: mișcări și artiști din Brazilia și din întreaga lume

Arta modernă este numele dat mișcărilor artistice care au apărut în Europa în ultimii ani ai secolului al XIX-lea. Aceste avangarde artistice, așa cum au fost cunoscute, au durat până la mijlocul secolului următor, ajungând în Brazilia în jurul anilor 1920.

În acea perioadă, artiștii căutau alte moduri de a privi și de a reprezenta lumea, rupându-se de arta tradițională.

Astfel, au apărut mai multe curente în artele plastice, cum ar fi expresionismul, fauvismul, cubismul, abstracționismul, futurismul, suprarealismul și dadaismul.

Arta modernă în Brazilia

În Brazilia, mișcarea modernistă a apărut după avangarda europeană, iar perioada decisivă pentru consolidarea sa a fost cea a anilor 1920, odată cu Săptămâna Artei Moderne. Cu toate acestea, existau deja artiști care produceau lucrări cu caracteristici moderne cu câțiva ani mai devreme.

Studentul rus (1915), de Anita Malfatti, una dintre primele picturi moderniste din Brazilia.

Context istoric

Contextul istoric pe care îl cunoștea țara la începutul secolului al XX-lea era unul de creștere, progres, industrializare și de sosire a numeroși imigranți, veniți din diferite părți ale lumii pentru a reconstrui masele muncitoare după abolirea sclaviei.

Era o perioadă de întărire a capitalismului și, prin urmare, conflictele sociale deveneau și ele mai acute. Au existat, de exemplu, greve ale muncitorilor imigranți organizate de mișcările anarhiste în căutarea unor condiții de viață mai bune.

Astfel, începe să apară nevoia unui nou tip de artă care să transmită neliniștile actuale și speranțele pentru viitor.

În paralel, în Europa exista deja o căutare a experimentului și o ruptură cu tradiția, astfel încât unii artiști brazilieni au intrat în contact cu acest entuziasm pe tărâmuri străine și au adus o prospețime artistică și un efort de a implementa aici o nouă formă de artă, inspirată de avangarda europeană.

Nume cheie în această perioadă au fost Lasar Segall (1891-1957) și Anita Malfatti (196-1964), care pot fi considerați precursorii artei moderne în țară, organizând expoziții încă din anii 1920.

Este important de spus că arta Anitei a fost aspru criticată și neînțeleasă de o mare parte a intelectualității braziliene, în special de Monteiro Lobato, în timp ce Lasar Segall, fiind de origine străină (Lituania), nu a suferit prea multe critici.

Săptămâna Artei Moderne

Odată cu toată această mișcare, și alți artiști explorau noi direcții în artă și literatură.

Așa că se hotărăsc să organizeze un fel de "festival", în cadrul căruia să își prezinte cele mai noi producții. Așa s-a născut "Săptămâna Artei Moderne" sau "Săptămâna 22", cum a devenit cunoscută.

Afișe din Săptămâna Artei Moderne, realizate de Di Cavalcanti

Evenimentul a făcut parte din cadrul sărbătoririi a o sută de ani de independență a Braziliei, în 1922, și a avut loc la Theatro Municipal de São Paulo între 13 și 18 februarie în același an.

Intenția artiștilor a fost de a aduce noutăți și de a contesta standardele predominante ale artei, care era încă foarte conservatoare și legată de valorile secolului al XIX-lea.

Aceasta a fost o expoziție care a prezentat aproximativ 100 de lucrări de artă și a inclus spectacole literare și muzicale. Ideea Săptămânii a fost inspirată de fapt de evenimentul francez Festivalul de Fêtes de la Deauville și a beneficiat de sprijinul lui Paulo Prado, un patron care a primit sprijin financiar de la baronii cafelei.

Pentru a afla mai multe, citiți: Totul despre Săptămâna Artei Moderne.

Reprezentanți brazilieni ai artei moderne

Au existat mai mulți artiști care au contribuit la consolidarea artei moderne în Brazilia, atât în artele vizuale, cât și în literatură. Pe lângă pictori Anita Malfatti e Lasar Segall care erau deja în frunte în acest gen de artă, am avut:

• Di Cavalcanti (1897-1976) - pictor, ilustrator, scriitor și gravor. A fost o figură esențială în Săptămâna celor 22, considerat marele creator.
• Vicente do Rego Monteiro (1899-1970) - Pictorul este unul dintre primii care a explorat estetica cubistă cu teme caracteristice Braziliei, cum ar fi miturile indigene.
• Victor Brecheret (1894-1955) - unul dintre cele mai mari nume ale sculpturii braziliene. A fost influențat de Auguste Rodin, iar lucrările sale au avut elemente expresioniste și cubiste.
• Tarsila do Amaral (1886-1973) - pictoriță și designer. Nu a participat la Săptămâna Artei Moderne, deoarece se afla în Franța pentru o expoziție. Cu toate acestea, a jucat un rol fundamental în mișcarea modernistă numită Antropofagie .
• Manuel Bandeira (1886-1968) - scriitor, profesor și critic de artă. Producția sa literară a adus inovații în modul de exprimare și i-a contestat la început pe poeții parnasieni. Poezia Broaștele a fost recitat la Semana de Arte Moderna.
• Mario de Andrade (1893-1945) - scriitor remarcabil din prima generație de moderniști din Brazilia. Producția sa a valorizat identitatea și cultura națională.
• Oswald de Andrade (1890-1954) - scriitor și dramaturg. Una dintre figurile centrale ale modernismului literar, cu un stil ireverențios și acid, care revizitează într-un mod interogativ originile Braziliei.
• Graça Aranha (1868-1931) - scriitor și diplomat, a contribuit la fondarea Academiei Braziliene de Litere și a jucat un rol fundamental în Săptămâna Artei Moderne.
• Menotti Del Picchia (1892-1988) - scriitor, jurnalist și avocat. În 1917 a publicat romanul Juca Mulato În 1922, a participat la Semana de Arte Moderna, coordonând a doua seară a evenimentului.
• Vila Lobos (1887-1959) - compozitor și dirijor. Unul dintre cei mai mari muzicieni brazilieni, cu o mare recunoaștere și pe plan internațional. Debutul său a avut loc la Semana de Arte Moderna, unde lucrările sale nu au fost înțelese de public.
• Giomar Novaes (1895-1979) - pianistă. A participat, de asemenea, la Săptămâna de 22 de ani și a fost respinsă la momentul respectiv. Cu toate acestea, și-a construit o carieră solidă în străinătate și a fost o mare propagatoare a muzicii lui Villa Lobos.

S-ar putea să vă intereseze și: Modernismul în Brazilia și Artiști importanți din Săptămâna Artei Moderne.

Arta modernă în Europa

Arta modernă a apărut în Europa ca urmare a vremurilor tulburi pe care le traversa. Era începutul unui nou secol, iar dorința de schimbare a pătruns în societate și în universul artelor.

Astfel, au apărut diverse mișcări artistice care au căutat să rupă cu standardele și tradițiile. Se poate considera că impresioniștii au fost primii care au "inaugurat" arta modernă, deoarece experimentau diferite mijloace de imprimare a realității pe pânză.

Cu toate acestea, deși au avut un rol crucial în dezvoltarea noii avangarde, ei au rămas la fel de fideli scopului artiștilor conservatori, acela de a reprezenta lumea cât mai real posibil, dar aducând inovații în modul de explorare a nunțelor de culoare, lumină și încadrare.

În acea perioadă, consolidarea fotografiei a adus unele interogații și influențe în domeniul artelor.

Filierele care au urmat au avut intenția de a submina idei, senzații și întrebări prin lucrări care sugerau noi forme, culori și abordări.

Citește și: Modernismul: rezumat și context istoric.

Mișcări și artiști de artă modernă

Expresionism

Acest stil își are originea în Germania, mai precis în orașul Dresda. În 1904, artiștii Ernst Kirchner (1880-1938), Erich Heckel (1883-1970) și Karl Schmidt-Rottluff (1884-1976) au creat grupul Die Brücke cu traducerea "Podul".

Opera expresionistă Călărețul de circ (1913), de Ernst Kirchner

Intenția colectivului a fost de a imprima în lucrările lor un caracter mai mult sentimental, exprimând astfel angoasele și emoțiile care înfloreau în societatea modernă la începutul secolului XX.

De asemenea, expresionismul a fost o opoziție față de mișcarea anterioară, impresionismul, care căuta să studieze doar fenomenele optice, de lumină și culoare, fără a se preocupa de problemele psihologice ale ființei umane.

Artiști importanți care au influențat puternic această mișcare au fost Vincent van Gogh (1853-1890) și Edvard Munch (1863-1944).

Fauvism

Fauvismul a fost o mișcare care a luat naștere în urma unei expoziții a tinerilor artiști din Paris, în anul 1905, iar cel mai cunoscut nume a fost cel al lui Henry Matisse (1869-1954).

Masa de luat masa sau Armonie în roșu (1908), de Henry Matisse

În cadrul expoziției, lucrările au fost slab înțelese și, din această cauză, pictorii au fost numiți les fauves Acest lucru s-a datorat faptului că culorile și formele folosite nu aveau nicio legătură cu realitatea.

Principalele caracteristici ale acestei tendințe au fost culorile intense, pure și lipsa umbrelor în figuri.

Pe lângă Matisse, alte nume reprezentative pentru acest curent sunt: André Derain (1880-1954), Maurice de Vlaminck (1876-1958), Othon Friesz (1879-1949).

Fauvismul a sfârșit prin a influența în mare măsură un nou mod de colorare și imprimare a obiectelor de artă, de design și de îmbrăcăminte de astăzi.

Cubism

Cubismul poate fi considerat mișcarea de avangardă care a transformat cel mai mult arta vremii sale. Dezvoltată de Pablo Picasso (1881-1973) și Georges Braque (1883-1963), această mișcare a avut ca scop reformularea modului în care erau prezentate figurile și formele.

Doamnele din Avignon (1907), de Pablo Picasso, este considerată prima pânză cubistă.

Scopul acestei secvențe a fost de a submina reprezentarea, prezentând realitatea în așa fel încât să creeze impresia că formele sunt "deschise" și că toate unghiurile lor sunt arătate.

Inspirați de pictorul Paul Cézanne (1839-1906), care a început să picteze simplificând corpurile și folosind multe forme cilindrice în pânzele sale, Picasso și Braque au dezvoltat cubismul analitic și cubismul sintetic.

Abstracționismul sau arta abstractă

Arta abstractă vizează un tip de expresie care nu dialoghează cu figurativismul. Cel mai mare exponent al acesteia a fost pictorul rus Wassily Kandinsky (1866-1944).

În abstracționism, intenția este de a crea imagini care explorează forme, linii, culori și nunți, fără nici cel mai mic angajament față de realitate. Astfel, în 1910, Kandinsky a creat prima sa lucrare abstractă, tabloul Bătălia.

Bătălia (1910), de Kandinsky, este considerată prima lucrare abstractă.

Ulterior, au apărut alte curente de artă abstractă. În abstracționismul informal au fost valorificate senzațiile și sentimentele, predominând formele mai libere și mai organice.

Abstracționismul geometric, pe de altă parte, a avut compoziții mai raționale și mai geometrice, al căror cel mai mare exponent a fost Piet Mondrian (1872-1974).

Futurism

Mișcarea futuristă a fost concepută de scriitorul Filippo Tommaso Marinetti (1876-1944), care a scris Manifestul futurist. Mai târziu, artele plastice s-au inspirat din acest manifest și au creat un document care vizează în principal pictura.

Viteza automobilului V (1923), operă futuristă a lui Giacomo Balla

În acest curent, ei prețuiau viteza, industria, inovațiile tehnologice apărute și apreciau ideea de viitor și de progres.

În pictură, cei mai mari exponenți au fost Umberto Boccioni (1882-1916), Carlo Carrà (1881-1966), Luigi Russolo (1885-1947), Giacomo Balla (1871-1958) și Gino Severini (1883-1966).

Dadaism

În timpul Primului Război Mondial (1914-1978), mulți artiști și intelectuali erau nemulțumiți de direcția în care se îndrepta lumea, așa că unii dintre ei s-au refugiat în Elveția, la Zurich, și au inițiat o mișcare care a pus sub semnul întrebării noile vremuri și incoerența războiului.

Sursa (1917), o lucrare dadaistă atribuită lui Marcel Duchamp, a provocat și încă provoacă controverse în artă

Atunci a apărut mișcarea Dada, numită după poetul Tristan Tzara (1896-1963), care a deschis un dicționar la întâmplare și a ales cuvântul francez dadá (care în portugheză înseamnă "cavalinho").

Acesta a fost un mod de a face explicită intenția grupului, care era de a arăta vremuri absurde și ilogice, deoarece raționalitatea părea să se fi stins din umanitate în fața ororilor războiului.

Unul dintre marile nume ale dadaismului a fost Marcel Duchamp (1887-1868).

Alte nume importante sunt Man Ray (1890-1976), Max Ernst (1891-1976) și Raoul Hausmann (1886-1971).

Suprarealism

Poetul francez André Breton (1896-1966) a creat un manifest în care a apărat automatismul psihic, un mecanism care asociază procesul creativ cu manifestări ale inconștientului și ale pricinilor.

Iubitorii (1928), de René Magritte, este o operă de suprarealism.

Pentru suprarealiști era mai important ca subconștientul să comande ceea ce urma să fie afișat în lucrări, propunând teme iraționale, ilogice și halucinante.

Prin urmare, operele suprarealiste au, aproape în totalitatea lor, o aură onirică, adică aduc scene care sugerează vise.

Artiștii care au excelat în acest tip de artă au fost Salvador Dalí (1904-1989), Marc Chagall (1887-1985), Joan Miró (1893-1983) și Max Ernst (1891-1976).

Pentru a afla mai multe despre alte opere suprarealiste, citiți: Opere instigatoare ale suprarealismului.

Caracteristicile artei moderne

Arta modernă a avut mai multe filiere și fiecare dintre ele și-a propus să vadă și să analizeze un aspect al timpului său. Prin urmare, particularitățile acestor avangarde și intențiile artiștilor au fost destul de diverse.

Totuși, unele calități și atribute pot fi observate în general în arta modernă europeană și braziliană.

Toți acești artiști au purtat un scop intens de se îndepărtează de arta tradițională Ei au negat conservatorismul și au propus inovare atât prin modul de reprezentare, cât și prin temele abordate.

Tocmai din acest motiv s-au lansat în experimente și improvizații, căutând un nou teren creativ.

S-ar putea să vă intereseze și :